Al Capone, pe numele sau adevarat Alphonse Caponi, s-a nascut la 17 ianuarie 1899 la New York, intr-un cartier locuit in majoritate de afro-americani in Brooklyn. Adolescent fiind se alatura bandei Brooklyn Rippers, apoi celei numite Fourty Thieves Juniors. Mai tarziu se muta in Manhattan, unde este angajat de Frankie Yale, ca barman la Harvard Inn. In cursul unei dispute cu un client, se alege cu o taietura pe fata, cauzata de o lama de ras, care ii va aduce porecla de Scarface. In 1918 se casatoreste cu Mary Coughlin. Comite cel putin 2 crime inainte de a pleca sa se instaleze la Chicago, unde va lucra pentru Johnny Torrio, un cap al mafiei locale.
In 1922 devine mana dreapta a lui Torrio. Dupa retragerea lui Torrio, intreaga afacere ii ramane in administrare. Al Capone a lasat un nume in istoria crimei organizate, fiind, intre 1925 si 1930 patronul industriei viciilor din Chicago. A castigat o avere imensa (veniturile sale anuale atingeau 100 milioane de dolari), gratie exploatarii barurilor clandestine, tripourilor, bordelurilor, barurilor de noapte etc. Al Capone este instigatorul masacrului de Sfantul Valentin (Valentine Massacre) de la 14 februarie 1929, in cursul caruia principalii sai adversari au fost omorati in timp ce el se afla in Florida. In 1931 este condamnat pentru frauda fiscala, intr-un final tradat de un mod de viata exagerat superior veniturilor sale oficiale.
A pledat la inceput ca vinovat, sperand la o reducere a sentintei prin platirea unei cautiuni. Intr-un final, inamicul public numarul 1, este declarat vinovat si condamnat la 11 ani de inchisoare, la o amenda de 50.000 de dolari si la 30.00 de dolari taxe de judecata. Este trimis intai la inchisoarea din Atlanta, de unde putea sa isi gestioneze incontinuare afacerile, inainte de a fi transferat in celebra inchisoare Alcatraz si supus unui regim mai sever.
S-a stins din viata la 21 ianuarie 1947.
In 1922 devine mana dreapta a lui Torrio. Dupa retragerea lui Torrio, intreaga afacere ii ramane in administrare. Al Capone a lasat un nume in istoria crimei organizate, fiind, intre 1925 si 1930 patronul industriei viciilor din Chicago. A castigat o avere imensa (veniturile sale anuale atingeau 100 milioane de dolari), gratie exploatarii barurilor clandestine, tripourilor, bordelurilor, barurilor de noapte etc. Al Capone este instigatorul masacrului de Sfantul Valentin (Valentine Massacre) de la 14 februarie 1929, in cursul caruia principalii sai adversari au fost omorati in timp ce el se afla in Florida. In 1931 este condamnat pentru frauda fiscala, intr-un final tradat de un mod de viata exagerat superior veniturilor sale oficiale.
A pledat la inceput ca vinovat, sperand la o reducere a sentintei prin platirea unei cautiuni. Intr-un final, inamicul public numarul 1, este declarat vinovat si condamnat la 11 ani de inchisoare, la o amenda de 50.000 de dolari si la 30.00 de dolari taxe de judecata. Este trimis intai la inchisoarea din Atlanta, de unde putea sa isi gestioneze incontinuare afacerile, inainte de a fi transferat in celebra inchisoare Alcatraz si supus unui regim mai sever.
S-a stins din viata la 21 ianuarie 1947.
SURSA 02
Alphonse Gabriel Capone s-a nascut in 1899. Era al patrulea copil al unui frizer si al unei croitorese, originari din sudul Italiei si emigrati in SUA in 1893. La inceputul secolului XX, strazile New York-ului erau terorizate de bande, alcatuite mai ales din emigranti de felurite neamuri si aflate permanent in razboi unele cu altele. Dupa un scurt periplu prin astfel de organizatii, mai mici, Al Capone s-a alaturat uneia dintre cele mai vestite grupari, cunoscuta sub numele de Five Points Gang. (Five Points era o intersectie din Manhattan, de unde porneau cinci strazi).
In 1921, impreuna cu familia sa (se casatorise intre timp) s-a mutat la Chicago, care avea sa devina orasul-emblema al gangsterismului. Aici, diferitele bande - apartinand unor grupuri de crima organizata, numite la noi, desi nu intotdeauna corect, mafii - se luptau intre ele pentru acapararea unei felii cat mai mari din piata clandestina a bauturilor alcoolice. Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeza si cea italiana. Capone a intrat in banda numita Chicago Outfit si, de-a lungul epocii prohibitiei, prezenta sa la Chicago a dus orasul la un nivel de violenta pe care nu-l mai cunoscuse pana atunci.
In 1923, la Chicago a fost ales ca primar William Emmet Dever, sub a carui conducerea presiunile asupra bandelor s-au intetit. Orasul incerca sa scape de organizatiile mafiote care raspandeau teroare. Pentru a scapa, la randul sau, de haituiala politiei din Chicago, Al Capone a hotarat sa-si mute cartierul general la Cicero, un orasel din apropiere de Chicago (fara a renuta insa la afacerile pe care le desfasura in marele oras).
Capone si banda sa au pus stapanire pe Cicero cu o brutalitate cumplita: au eliminat intai mafia locala, irlandeza, condusa de fratii O'Donnell. Razboiul intre bandele rivale s-a incheiat cu peste 200 de morti. Dupa care au urmat noile alegeri: oamenii erau asteptati in centrele de votare de catre ciracii lui Capone si siliti, sub amenintare, sa voteze cu candidatul mafiei, care a castigat alegerile la mare distanta de oponenti. Cateva saptamani mai tarziu, noul primar a incercat sa se emancipeze, declarand ca va lupta indarjit impotriva gangsterilor. Al Capone in persoana l-a azvarlit jos pe scarile primariei, o demonstratie de forta menita sa arate tuturor cine era acum stapan in Cicero.
Organizatia mafiota condusa de Capone isi obtinea veniturile patronand stabilimente de jocuri de noroc si prostitutie, dar mai ales din comertul ilegal cu bauturi spirtoase. Banda Chicago Outfit controla o felie zdravana din piata neagra din Chicago, desfasurand activitati care, dupa cum s-a estimat, aducea venituri de cca. 100 milioane de dolari anual. Camioane intregi incarcate cu bauturi alcoolice carau marfa de la distileriile clandestine din regiune spre barurile ilegale care rasarisera cu miile la Chicago, tocmai din cauza prohibitiei. O practica foarte curenta era deturnarea, prin forta, a unor incarcaturi de alcool ale unor bande adverse. Mafiile se concurau intre ele, nu rareori razboiul comercial degenerand intr-un razboi adevarat, cu impuscaturi si morti. Omorurile petrecute cu asemenea prilejuri hraneau permanent dorinta de razbunare a membrilor gruparilor mafiote, sentiment care, adaugandu-se dorintei de castig, intretinea starea de razboi intre bandele rivale si climatul de violenta care a conferit orasului Chicago o trista faima in anii '20 si '30 si i-a adus porecla de Oras al Gangsterilor.
Una dintre cele mai crude operatiuni ordonate de Capone si duse la indeplinire de banda sa a fost asa-numitul Masacru de Sf. Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revansa pentru necazurile pecare i le facea banda rivala North Side, a lui Bugs Moran, o alta figura gangstereasca de prima marime a Americii anilor '20 si '30. In dimineata zilei de 14 februarie 1929, cativa membri ai bandei Chicago Outfit, deghizati in politisti, au intrat intr-un depozit unde se gasea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au gasit inauntru sapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afara si i-au pus sa se alinieze in fata unui zid. Convinsi ca au de-a face cu politisti adevarati, gangsterii s-au supus linistiti, crezand ca e vorba despre o razie ca oricare alta dinte multele de care avusesera parte pana atunci. Dar, cand au fost cu totii insirati in fata zidului, au iesit brusc la iveala alti oameni ai lui Capone, inarmati, care i-au secerat pe cei sapte cu sute de gloante, fara ca vreunul sa fi putut schita macar un semn de impotrivire. Fotografiile aparute in zilele urmatoare in ziare, infatisand cele sapte cadavre ciuruite de gloante si prabusite la picioarele zidului, intr-o balta de sange, au socat publicul american si l-au intors impotriva lui Al Capone, transformandu-l pe acesta in inamicul public de care autoritatile trebuiau, cu orice pret, sa scape.
Fiecare nas isi are nasul
Daca se poate spune despre un singur om ca a avut rolul principal in neutralizarea lui Capone si destramarea imperiului sau comercial, acel om ar fi Eliot Ness. Intr-o vreme in care mare parte dintre functionarii publici si fortele politienesti din Chicago erau corupte, permitand gangsterilor sa-si desfasoare nestingheriti activitatile lor ilegale, Eliot Ness, agent al Biroului Prohibitiei, a fost insarcinat sa ajute orasul Chicago sa scape de Al Capone si de activitatile sale care incalcau Legea Volstead. Eliot Ness a devenit conducatorul unui grup de 11 agenti, supranumiti The Untouchables, curajosi si incoruptibili, carora li s-a datorat, in mare masura, distrugerea lui Al Capone si a regatului sau. Mai tarziu, a contribuit la succes si faptul ca, in 1933, legea prohibitiei a fost abolita, ceea ce i-a lasat pe gangsterii implicati in contrabanda cu alcool fara principala lor sursa de venituri.
Inregistrand convorbiri pentru a obtine informatii, interceptand transporturile de alcool, organizand raiduri in distileriile ilegale si in barurile clandestine si inchizandu-le rand pe rand, Ness a slabit, incet, dar sigur, puterea lui Capone. In 1931, gangsterul a fost trimis in judecata. Culmea ironiei: desi Al Capone a fost regele mafiot al comertului clandestin cu bautura, el n-a fost niciodata condamnat pentru incalcarea legii prohibitiei. Initial, el a fost acuzat de evaziune fiscala si incalcarea legii Volstead, dar aceasta din urma acuzatie a fost ulterior retrasa, iar motivul pentru care Capone a intrat, in cele din urma, la inchisoare a fost evaziunea fiscala. Totusi, eforturile lui Ness si ale echipei sale au avut o contributie imensa la doborarea lui Capone.
A urmat un lung proces care, in ciuda incercarilor lui Capone (demascate de oamenii lui Ness) de a-i mitui si intimida pe jurati, s-a sfarsit cu o sentinta de 11 ani de inchisoare. In 1932, Al Capone a fost incarcerat la penitenciarul din Atlanta, apoi a fost transferat la Alcatraz. In vreme ce isi ispasea pedeapsa intre zidurile inchisorii, afara imperiul sau comercial se prabusea: in 1933, dupa 14 ani de prohibitie, America, satula de o interdictie care facuse mult mai mult rau decat bine, abolea legea Volstead si se intorcea la moravurile libere de dinainte de 1919.
In 1939, Al Capone a fost transferat de la Alcatraz intr-o inchisoare din California, iar in luna noiembrie a aceluiasi an, a fost eliberat conditionat. Dar nu mai era omul care fusese, gangsterul crud si nemilos care inspaimantase Chicago si intreg Vestul Mijlociu. Era bolnav, slabit, cu mintea ratacita, doborat de sifilisul contractat in tinerete si care ii afectase acum sistemul nervos. A murit in 1947. Amintirea sa - o amintire urata, de altfel, a unei lumi a terorii, plina de cruzime si moarte - traieste inca in zeci de carti si filme inspirate de el - nu numai din viata si personalitatea omului Al Capone, ci din el ca simbol al fenomenului gangsterismului in sine si al acelei epoci. Chiar imaginea-cliseu a gangsterului, asa cum apare ea in filme - cu costum in dungi si palarie de fetru, asezata pe o ureche - este inspirata din infatisarea lui. Pe urmele lui, organizatiile mafiote italiene, desi isi pierdusera sursa de bogatii reprezentata de comertul ilegal cu spirtoase, s-au reorientat si si-au continuat evolutia, pana in zilele noastre.
Alphonse Gabriel Capone s-a nascut in 1899. Era al patrulea copil al unui frizer si al unei croitorese, originari din sudul Italiei si emigrati in SUA in 1893. La inceputul secolului XX, strazile New York-ului erau terorizate de bande, alcatuite mai ales din emigranti de felurite neamuri si aflate permanent in razboi unele cu altele. Dupa un scurt periplu prin astfel de organizatii, mai mici, Al Capone s-a alaturat uneia dintre cele mai vestite grupari, cunoscuta sub numele de Five Points Gang. (Five Points era o intersectie din Manhattan, de unde porneau cinci strazi).In 1921, impreuna cu familia sa (se casatorise intre timp) s-a mutat la Chicago, care avea sa devina orasul-emblema al gangsterismului. Aici, diferitele bande - apartinand unor grupuri de crima organizata, numite la noi, desi nu intotdeauna corect, mafii - se luptau intre ele pentru acapararea unei felii cat mai mari din piata clandestina a bauturilor alcoolice. Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeza si cea italiana. Capone a intrat in banda numita Chicago Outfit si, de-a lungul epocii prohibitiei, prezenta sa la Chicago a dus orasul la un nivel de violenta pe care nu-l mai cunoscuse pana atunci.
In 1923, la Chicago a fost ales ca primar William Emmet Dever, sub a carui conducerea presiunile asupra bandelor s-au intetit. Orasul incerca sa scape de organizatiile mafiote care raspandeau teroare. Pentru a scapa, la randul sau, de haituiala politiei din Chicago, Al Capone a hotarat sa-si mute cartierul general la Cicero, un orasel din apropiere de Chicago (fara a renuta insa la afacerile pe care le desfasura in marele oras).
Capone si banda sa au pus stapanire pe Cicero cu o brutalitate cumplita: au eliminat intai mafia locala, irlandeza, condusa de fratii O'Donnell. Razboiul intre bandele rivale s-a incheiat cu peste 200 de morti. Dupa care au urmat noile alegeri: oamenii erau asteptati in centrele de votare de catre ciracii lui Capone si siliti, sub amenintare, sa voteze cu candidatul mafiei, care a castigat alegerile la mare distanta de oponenti. Cateva saptamani mai tarziu, noul primar a incercat sa se emancipeze, declarand ca va lupta indarjit impotriva gangsterilor. Al Capone in persoana l-a azvarlit jos pe scarile primariei, o demonstratie de forta menita sa arate tuturor cine era acum stapan in Cicero.
Organizatia mafiota condusa de Capone isi obtinea veniturile patronand stabilimente de jocuri de noroc si prostitutie, dar mai ales din comertul ilegal cu bauturi spirtoase. Banda Chicago Outfit controla o felie zdravana din piata neagra din Chicago, desfasurand activitati care, dupa cum s-a estimat, aducea venituri de cca. 100 milioane de dolari anual. Camioane intregi incarcate cu bauturi alcoolice carau marfa de la distileriile clandestine din regiune spre barurile ilegale care rasarisera cu miile la Chicago, tocmai din cauza prohibitiei. O practica foarte curenta era deturnarea, prin forta, a unor incarcaturi de alcool ale unor bande adverse. Mafiile se concurau intre ele, nu rareori razboiul comercial degenerand intr-un razboi adevarat, cu impuscaturi si morti. Omorurile petrecute cu asemenea prilejuri hraneau permanent dorinta de razbunare a membrilor gruparilor mafiote, sentiment care, adaugandu-se dorintei de castig, intretinea starea de razboi intre bandele rivale si climatul de violenta care a conferit orasului Chicago o trista faima in anii '20 si '30 si i-a adus porecla de Oras al Gangsterilor.
Una dintre cele mai crude operatiuni ordonate de Capone si duse la indeplinire de banda sa a fost asa-numitul Masacru de Sf. Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revansa pentru necazurile pecare i le facea banda rivala North Side, a lui Bugs Moran, o alta figura gangstereasca de prima marime a Americii anilor '20 si '30. In dimineata zilei de 14 februarie 1929, cativa membri ai bandei Chicago Outfit, deghizati in politisti, au intrat intr-un depozit unde se gasea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au gasit inauntru sapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afara si i-au pus sa se alinieze in fata unui zid. Convinsi ca au de-a face cu politisti adevarati, gangsterii s-au supus linistiti, crezand ca e vorba despre o razie ca oricare alta dinte multele de care avusesera parte pana atunci. Dar, cand au fost cu totii insirati in fata zidului, au iesit brusc la iveala alti oameni ai lui Capone, inarmati, care i-au secerat pe cei sapte cu sute de gloante, fara ca vreunul sa fi putut schita macar un semn de impotrivire. Fotografiile aparute in zilele urmatoare in ziare, infatisand cele sapte cadavre ciuruite de gloante si prabusite la picioarele zidului, intr-o balta de sange, au socat publicul american si l-au intors impotriva lui Al Capone, transformandu-l pe acesta in inamicul public de care autoritatile trebuiau, cu orice pret, sa scape.
Fiecare nas isi are nasul
Daca se poate spune despre un singur om ca a avut rolul principal in neutralizarea lui Capone si destramarea imperiului sau comercial, acel om ar fi Eliot Ness. Intr-o vreme in care mare parte dintre functionarii publici si fortele politienesti din Chicago erau corupte, permitand gangsterilor sa-si desfasoare nestingheriti activitatile lor ilegale, Eliot Ness, agent al Biroului Prohibitiei, a fost insarcinat sa ajute orasul Chicago sa scape de Al Capone si de activitatile sale care incalcau Legea Volstead. Eliot Ness a devenit conducatorul unui grup de 11 agenti, supranumiti The Untouchables, curajosi si incoruptibili, carora li s-a datorat, in mare masura, distrugerea lui Al Capone si a regatului sau. Mai tarziu, a contribuit la succes si faptul ca, in 1933, legea prohibitiei a fost abolita, ceea ce i-a lasat pe gangsterii implicati in contrabanda cu alcool fara principala lor sursa de venituri.
Inregistrand convorbiri pentru a obtine informatii, interceptand transporturile de alcool, organizand raiduri in distileriile ilegale si in barurile clandestine si inchizandu-le rand pe rand, Ness a slabit, incet, dar sigur, puterea lui Capone. In 1931, gangsterul a fost trimis in judecata. Culmea ironiei: desi Al Capone a fost regele mafiot al comertului clandestin cu bautura, el n-a fost niciodata condamnat pentru incalcarea legii prohibitiei. Initial, el a fost acuzat de evaziune fiscala si incalcarea legii Volstead, dar aceasta din urma acuzatie a fost ulterior retrasa, iar motivul pentru care Capone a intrat, in cele din urma, la inchisoare a fost evaziunea fiscala. Totusi, eforturile lui Ness si ale echipei sale au avut o contributie imensa la doborarea lui Capone.
A urmat un lung proces care, in ciuda incercarilor lui Capone (demascate de oamenii lui Ness) de a-i mitui si intimida pe jurati, s-a sfarsit cu o sentinta de 11 ani de inchisoare. In 1932, Al Capone a fost incarcerat la penitenciarul din Atlanta, apoi a fost transferat la Alcatraz. In vreme ce isi ispasea pedeapsa intre zidurile inchisorii, afara imperiul sau comercial se prabusea: in 1933, dupa 14 ani de prohibitie, America, satula de o interdictie care facuse mult mai mult rau decat bine, abolea legea Volstead si se intorcea la moravurile libere de dinainte de 1919.
In 1939, Al Capone a fost transferat de la Alcatraz intr-o inchisoare din California, iar in luna noiembrie a aceluiasi an, a fost eliberat conditionat. Dar nu mai era omul care fusese, gangsterul crud si nemilos care inspaimantase Chicago si intreg Vestul Mijlociu. Era bolnav, slabit, cu mintea ratacita, doborat de sifilisul contractat in tinerete si care ii afectase acum sistemul nervos. A murit in 1947. Amintirea sa - o amintire urata, de altfel, a unei lumi a terorii, plina de cruzime si moarte - traieste inca in zeci de carti si filme inspirate de el - nu numai din viata si personalitatea omului Al Capone, ci din el ca simbol al fenomenului gangsterismului in sine si al acelei epoci. Chiar imaginea-cliseu a gangsterului, asa cum apare ea in filme - cu costum in dungi si palarie de fetru, asezata pe o ureche - este inspirata din infatisarea lui. Pe urmele lui, organizatiile mafiote italiene, desi isi pierdusera sursa de bogatii reprezentata de comertul ilegal cu spirtoase, s-au reorientat si si-au continuat evolutia, pana in zilele noastre.
SURSA 03
Unul dintre cei mai celebri gangsteri ai Americii, Alphonse Capone, s-a nascut in 1899, la New York, in sanul unei familii numeroase de imigranti italieni. La virsta de doar 14 ani, Capone este exmatriculat din scoala, dupa ce bate un profesor care "ii vorbise urit" si se angajeaza baiat de pravalie la un negustor din Brooklyn. Nemultumit de aceasta slujba, devine barman si este cooptat, pentru firea lui violenta si temerara, in faimoasa banda „Five Points”, condusa de Frankie Yale.
In timpul unei rafuieli cu un alt membru al bandei, acesta ii brazdeaza obrazul cu un cutit, incident ce-i va aduce lui Capone porecla ramasa celebra „Scarface” (Cicatrice). Pe 30 decembrie 1918, Al Capone se casatoreste cu Mae Josephine Coughlin, o tanara de origine irlandeza, care ii nascuse deja un fiu, Albert Francis. Din aceasta perioada dateaza si primele „ispravi” tari ale carierei de gangster a lui Capone, el fiind banuit de comiterea a doua crime.
Spre a i se pierde urma, Yale il trimite la Chicago, unde Capone se va impune, prin metodele sale brutale, in fata multor gangsteri, mai experimentati. Curand, el devine lider incontestabil al orasului Cicero, unde impune propriul candidat la primarie, alegatorii fiind amenintati de gangsteri sa-l voteze pe acesta. Dar moartea fratelui sau, Frank, ucis de politie intr-o confruntare armata, il afecteaza puternic pe Capone, care jura sa se razbune.
In deceniul trei al secolului XX, el detine controlul absolut asupra prostitutiei si contrabandei cu alcool din Chicago, castigand anual peste o suta de milioane de dolari din afaceri necurate! Anul 1929 va aduce cu sine tenebrosul „masacru din ziua Sfantului Valentin”, cand locotenentii lui Capone ii ucid pe sapte dintre cei mai temuti gangsteri rivali. Dar „inamicul public numarul unu” avea sa fie inchis nu pentru crimele sale, ci pentru... evaziune fiscala, desi investigatiile conduse de Eliot Ness si echipa lui de „incoruptibili” dovedisera implicarea gangsterului in numeroase faradelegi.
Condamnat la 11 ani de inchisoare, si-a executat o buna parte din pedeapsa la Alcatraz, de unde va iesi, cu creierul grav afectat de sifilis. Pe 24 ianuarie 1947, va muri, tot ca urmare a complicatiilor temutei maladii.
Unul dintre cei mai celebri gangsteri ai Americii, Alphonse Capone, s-a nascut in 1899, la New York, in sanul unei familii numeroase de imigranti italieni. La virsta de doar 14 ani, Capone este exmatriculat din scoala, dupa ce bate un profesor care "ii vorbise urit" si se angajeaza baiat de pravalie la un negustor din Brooklyn. Nemultumit de aceasta slujba, devine barman si este cooptat, pentru firea lui violenta si temerara, in faimoasa banda „Five Points”, condusa de Frankie Yale.In timpul unei rafuieli cu un alt membru al bandei, acesta ii brazdeaza obrazul cu un cutit, incident ce-i va aduce lui Capone porecla ramasa celebra „Scarface” (Cicatrice). Pe 30 decembrie 1918, Al Capone se casatoreste cu Mae Josephine Coughlin, o tanara de origine irlandeza, care ii nascuse deja un fiu, Albert Francis. Din aceasta perioada dateaza si primele „ispravi” tari ale carierei de gangster a lui Capone, el fiind banuit de comiterea a doua crime.
Spre a i se pierde urma, Yale il trimite la Chicago, unde Capone se va impune, prin metodele sale brutale, in fata multor gangsteri, mai experimentati. Curand, el devine lider incontestabil al orasului Cicero, unde impune propriul candidat la primarie, alegatorii fiind amenintati de gangsteri sa-l voteze pe acesta. Dar moartea fratelui sau, Frank, ucis de politie intr-o confruntare armata, il afecteaza puternic pe Capone, care jura sa se razbune.
In deceniul trei al secolului XX, el detine controlul absolut asupra prostitutiei si contrabandei cu alcool din Chicago, castigand anual peste o suta de milioane de dolari din afaceri necurate! Anul 1929 va aduce cu sine tenebrosul „masacru din ziua Sfantului Valentin”, cand locotenentii lui Capone ii ucid pe sapte dintre cei mai temuti gangsteri rivali. Dar „inamicul public numarul unu” avea sa fie inchis nu pentru crimele sale, ci pentru... evaziune fiscala, desi investigatiile conduse de Eliot Ness si echipa lui de „incoruptibili” dovedisera implicarea gangsterului in numeroase faradelegi.
Condamnat la 11 ani de inchisoare, si-a executat o buna parte din pedeapsa la Alcatraz, de unde va iesi, cu creierul grav afectat de sifilis. Pe 24 ianuarie 1947, va muri, tot ca urmare a complicatiilor temutei maladii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.