Pentru totdeauna plângând
Eu, femeia ochilor tăi,
Rămasă singură la malul mării
Voi împlini norii
Cu căldura sufletului meu,
Cu preţul lacrimilor mele...
Primeşte ploaia
Ce te va primeni la capătul lumii.
De ţi se va părea puţin,
Să ştii că nu mi-a fost uşor
Să dau picăturilor de ploaie
Culoarea ochilor mei
Şi să împrumut de la pietre,
Din când în când,
Tărie ca să-mi pot trăi
Trăirea-mi în răspăr fără tine.
Autor: silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.