Suspinul ei albastru.
Eu sus pe tarmu-i stau demult,
Cuprins de vraja si tumult,
Un pescarus sihastru ...
Cu ochii pironiti in zari,
Privesc si-ascult furtuna.
Si-n geamatul batranei mari,
Rasuna din adanc, chemari
Ce le aud si-acuma.
Ma chiama naufragiati
Sa merg la ei cu harul,
Luptand in valuri disperati,
Ei nu gasesc pe lume frati,
Iar eu, sunt salvamarul!
Atatea vase cu catarg,
Ce-n noapte navigheaza
Si-n nevazute stanci se sparg,
Ma cheama sa le fiu in larg,
Un far ce lumineaza.
Pe bolta astrilor fugari,
Ce urca si coboara
Si-a satelitilor hoinari -
Ma cheama voci de marinari,
Sa fiu o stea polara.
Intre pamant si cer ma-mpart,
Chemat de mii de soapte!
De mine insumi ma despart,
Sunt matelot ce fac de cart,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.