Dumnezeu nu a creat o lume rea sau o lume imperfectă. El a creat o lume care iniţial era bună. Este omul cel care prin păcat, prin folosirea greşită a liberului său arbitru, a ruinat lumea lui Dumnezeu. Omul a creat războiul.
Omul este cel care provoacă valurile de milioane de refugiaţi în fiecare an. Omul este cel care poluează. Omul este cel care creează foame în lume prin distribuirea inegală a bunurilor lumii. Omul este cel care l-a jefuit pe alt om pe drumul spre Ierihon, l-a bătut şi l-a lăsat aproape mort. Parcă îl vedem pe Isus arătând spre trupul mutilat de pe marginea drumului şi spunând: "Iată drumul vieţii. Astfel de situaţii veţi găsi mereu pe drumul vieţii. Aceştia sunt semenii voştri. Pe aceştia vă porunceşte Dumnezeu să îi iubiţi."
În această lume noi întâlnim suferinţă, durere şi rău. Nu că răul ar fi din dorinţa lui Dumnezeu. Nu că El l-ar fi creat. Vrea să scape de rău la fel de mult ca şi noi. De fapt, bunul samaritean din Evanghelia de astăzi este Dumnezeu însuşi. El a venit în lume să distrugă răul, să anuleze păcatul care este sursa majoră a suferinţelor noastre: "Duhul Domnului este peste Mine", spune El la Luca 4,18, "pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi". Isus nu a trecut niciodată pe lângă cei de pe marginea drumului, ignorându-i. El a mers acolo unde ştia că este suferinţă şi este nevoie de El. Când Iair a venit la El şi i-a spus că fiica sa este pe moarte, Isus s-a ridicat şi a mers. Răspunsul la întrebarea: "De ce Dumnezeu s-a făcut om?" poate fi dat cu cuvintele parabolei: a văzut, a avut compasiune şi a venit. Trupul neputincios, mutilat, de la marginea drumului, este chiar al omenirii, pierdută în păcat şi ameninţată de moarte. Gestul bunului samaritean este gestul lui Dumnezeu, care prin Cristos se apleacă asupra noastră pentru a ne însănătoşi şi pentru a ne elibera.
Isus este încă bunul nostru samaritean. Când suntem răniţi, El ne vindecă. Când suntem căzuţi la pământ, El ne ridică. Când suntem rătăciţi, El ne aduce înapoi acasă. Asemenea samariteanului, El vine la noi atunci când toţi ceilalţi au trecut pe lângă noi, ignorându-ne. Ne ia cu El, ne îngrijeşte rănile cu iubirea sa tămăduitoare.
