Gânduri furate în nopţi de nesomn ....

Parcă nu-mi păsa , desi sufletul meu
În lacrimi se-neca,
Eram pe aceaşi şcena...pe şcena vieţii
Mi-ar fi plăcut să privesc după cortină
Să stau ascuns, pâna jocul sorţii se termină
Când fără vreun semnal, reflectoarele conştiinţei
Mă izbesc frontal
Nu mă lăsau, nu mă ocoleau 

Stăteam înaintea unei lumi...am vrut să cobor, dar nu am putut
Ecoul nepăsării era atît de asurzitor, atît de apăstor
Am vrut loc printre mulţime să-mi fac
Urma în umbra nevazută să las...
Dar n-am putut ...
 

Atâtea suflete cu zambete îngheţate
Mimau şi fredonau , fericirea ce părea că o au
Ascunse-n speranţe dezancorate
În vise vopsite şi decolorate
Încolţiţi în labirintul lumesc
Sunt orbi şi nu văd unde sfârşesc
Nu se mai regăsesc, nici nu ştiu ce vor
Ştiu doar de rănile ce dor
De disperarea, ce se ridica ameninţător
 

O lume ce aclama
Pacatul ce devora incetişor
Sufletul înecat în praf
Sufocat în întuneric
Şters din lumină, furat din adevăr...
Şi pe acordurile harului nemeritat
Mă prăbuşesc in plâns ...

Un sentiment nobil, ciudat
Îmi sopteşte nevinovat
De harul ce mi-a fost arătat
Şi multa nepăsare ce pe drum am semănat                      
Suflete deshidratate
La moarte destinate
N-am cules
Mireasama îndurării şi parfumul iertării
N-am imprăştiat
Şi în aer fericirea din viaţa mea, n-am aruncat
Să inunde sufletul descurajat ...
 

M-am oprit in loc, dar de data asta cu un alt scop
In alt rol...cu ochii de observator
Trasam cu privirea un contur
Şi încercuiam in dragoste
Nepăsarea să o îngrop
Prin vorba şi fapta mea , să desfinţez  firea ce obligă omenirea  sa nu îşi înţeleagă menirea
Dă-mi putere să fac voia Ta, deşi ei mă izbesc departe , ajută-mi să nu mă dau la o parte !!!