Rana ce nu se cicatrizează nici odată,
sufletu-l despică-n două pentru viaţă,
gingaş dulce şi misterios,acel sărut de fată,
cu care sara-n pat te duci apoi pleci dimineaţa,
fiind cu mintea-n durută căutare,
vrând să rezolvi ce n-are rezolvare.
Parfumul dulce al atingerii divine,
chinul speranţei veşnice în suflet ţi-a plantat,
aştepţi cu atâta dor, dar fata nu mai vine,
să-ţi mângâie rana ce n-a cicatrizat,
în fiecare clipă a existenţei tale,
te doare acelaş dor, aceeaşi aşteptare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.