Când plânge ţara de durere
Ajunsă-n sărăcie fără vrere,
Când satele fără muieri
Sunt precum astăzi fără ieri,
Sărmanul om, de dor şi jale,
Merge de ieri pe altă cale.
Vrând după trudă mângâiere,
Pe la vecini mai dă târcoale,
Poate-ntâlneşte vreo muiere
Să-i facă frecţii la spinare,
Că nu mai poate el de şale
De când e fără-nsoţitoare.
Aleargă, dar ia de unde nu-i,
Plecate-s toate-n lumea mare,
Nici să te jelui nu ai cui,
Că toţi bezmetici, în disperare
Urlă prin sat în gura mare:
- O, Doamne, cerem îndurare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.